Imi vine un gand sa aflu cand vine maestrul tibetan,Namkhai Norbu,la retrait,in Constanta,la 23 August(localitatea).
Un maestru tibetan ,la noi.
Se spune ca a ales locul pentru merigar(asezamant de transmisie,invatare si practica) ,doar punand degetul pe harta Romaniei.
Ce pamant este acolo,de te simti,oricine ai fi,mai aproape de Cerul din Esenta ta?
Parca e o alta lume.
Intre satul 23 August si mare,in camp deschis,un loc al unui maestru tibetan,ultimul din linia lui...
Am ajuns pe 23 august,ultima zi a retrait-ului.
Pentru ca, nu am vrut cu adevarat sa fortez lucrurile, asezandu-le eu,desi mi-am dorit de la inceput sa merg acolo.
Am ajuns.Patru persoane din Constanta.
La Merigar East,era plin de oameni care pareau ca stiu ce au de facut si pentru ce sunt acolo.
De fapt,erau de sase zile impreuna.
Stateau fie in corturi,fie in sat.
Erau din toata lumea.Am auzit si cativa romani.Putini.
Era chiar si un cort unde luau micul dejun(cu produse specifice romanesti),si se vindeau carti sau obiecte artizanale tibetane.
Ora 9.30.Rumoare.Stare de asteptare si respect.
A intrat incet,o masina neagra,pe poarta merigarului.
Inainte de a ajunge in dreptul nostru maestrul(statea in dreapta),ne-a izbit campul lui.
Ceva de o finete ca a unui vanticel cald de vara,dar foarte puternic, s-a simtit la nivelul inimii.
Te mangaia usor.
Intrai in campul lui,care matura totul cu o blandete greu de explicat.
S-a facut liniste,desi erau foarte multi,cred ca peste o suta.
A vorbit 2 ore,ca in fiecare zi.
Calm,cu iubire,cu privirea aceea a unuia care vede,intelege,stie,dar are in fata doar niste copii,de la diferite clase,care vor sa invete.
Si inteleg atat cat pot.
Erau si mai avansati,si acestia manifestau de jur imprejur,un soi de putere subtila ,de incredere bucuroasa.
Foarte binevoitori.
Un finlandez ne-a condus.Invatase limba romana si venise in fiecare an, de 6 ani incoace.
Era fericit ca e acolo.
Maestrul,merita ascultat,observat atent,simtit.
Era interesant tot ce a spus ,dar mai ales modul in care se misca.
Calm,atent.Foarte atent la cel mai mic gest.Centrat.
Respira profund,rar,cu atentie.Plin de compasiune.
Spunea,de exemplu,ca un practicant desfasoara intotdeauna o lucrare interioara si chiar nu e nevoie sa iasa in evidenta prin gesturi sau vorbe, prin care sa se vada ca e pe un drum spiritual.
Oricare ar fi acesta.
Si am simtit ascultandu-l ,ca ma expandez si cuprind toata incaperea aceea .
Si nimic nu era mai important ,fata de toate emotiile si evenimentele vietii mele,decat Esenta aceea din mine care se extindea intr-o intelegere profunda a tuturor lucrurilor neintelese pana acum.
Si el spunea''acum va voi da niste invataturi sacre'',si intona niste mantre(cred) ,si eu simteam ca stiu totul pentru ca eu sunt totul.
Pur si simplu.Dintotdeauna.
Cuvintele lui rasunau ca niste ecouri.
Traducerea ,nu o mai auzeam.
Stiam ,ca pe acest pamant sacru,sunt o fiinta sacra,printre altele la fel.
Care formau o comunitate cu barbati ,femei,copii.
Chiar si cateva zile,cu acelasi scop:desavarsirea.
Asumarea Desavarsirii.
In locuri in care cei mai multi dintre noi dorm,cei care stiu ,vin si invata ,se elibereaza de programe stravechi si stralucesc.Impreuna.
Si totusi,CEVA,se trezeste si ne cheama.Chiar ne cheama !
Pentru ca se intampla ceva.
Si nu e deloc o intamplare ,ca un maestru asa de inalt,vine odata pe an in Romania-Constanta-23August.
Pamantul romanesc,pur,bogat,stralucitor,se trezeste si doreste sa ne ajute sa ne trezim si noi.
Pe toate caile.
Am vazut la 23August,pe 23 august,un maestru.
De la zambetul plin de compasiune si intelegere ,la atentia cu care a deschis lent,cadoul de la sfarsit,ofranda participantilor.
Am vazut un maestru.
Asa cum suntem toti.
Si stai si te intrebi: cum se poate sa fi uitat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu