sâmbătă, 2 mai 2015

Spatiul TACERII



Tacerea este tot ceea  ce este .
E o stare in care Eu Sunt.
E dincolo de tot ce e ireal pentru ca e reala.
E continua.
Pe fondul Tacerii,cuvintele se aud si au inteles.
A existat inainte ca eu sa vorbesc,este in timp ce vorbesc,si ramane si dupa ce am terminat de vorbit.
In Tacere pot auzi mai bine,mi se ascute auzul.
Intelegerea straluceste si nu are nevoie de explicatii.
Observ pauzele dintre cuvinte si simt Tacerea;fara ea ce inteles ar avea cuvintele? 
Cand vorbesc mai multi odata,in exterior,sau in interiorul mintii(e acelasi lucru),nu se mai aude nimic clar si nu se intelege nimic.E ireal.
Zgomotul a acoperit totul.
Dar numai aparent.
E destul sa o cauti,cu atentia,si apare pentru ca e acolo dintotdeauna.
Ea nu se schimba si nu are pauze.Este.
Suntem atat de atenti  la cuvinte si nu suntem atenti la Tacerea pe care  sunt scrise cuvintele...
Cu cat sunt mai atent  la ea,cu atat mai repede se elibereaza mintea de pareri,judecati,frici,concepte,idei.Se curata.
Sunt Eu.
Nu fug de Tacere pentru ca doar acolo ma pot gasi.Cine Sunt Eu.
Si ,in cele din urma,privesc,vorbesc,actionez,in timp ce atentia constienta e mereu acolo,in Spatiul Tacerii.
Dincolo de toata agitatia mintii,dincolo de toate sentimentele,asteptarile si concluziile,e Altceva.
Astazi,sterg cuvintele de pe tabla infinita a Tacerii si o privesc.
O privesc,pana o inteleg dincolo de intelegere.
Eu Sunt Tacerea.



joi, 30 aprilie 2015

Eu SUNT Dintotdeauna


Ma vad in ceilalti.
Ma oglindesc in ei.
Vad asta dupa ceea ce simt.
Sunt atent la mine,in interior,si asa stiu ce mai e de corectat in mine,pentru ca nu e nimic in afara mea.
Apoi ,ma detasez de imaginea proiectata pe oglinda,si de oglinda,pentru ca EU SUNT dincolo de toate.
Eu pot sa observ atat oglinda cat si imaginile.
EU SUNT Cel care observa.
In cele din urma nu sunt reale niciuna.Nici imaginile si nici oglinda.
Nu sunt nici macar ceea ce gandesc despre toate acestea?
Atunci,ce sunt eu ?
Simt,stiu,dincolo de cuvinte,CE SUNT.
SUNT.
Ce este aceasta?
Experienta.Dar si ea trece.
Tocmai de aceea se duce,dar a adus mintea pana la nivelul Constientei de Sine.
Aceasta experienta purifica mintea de programe(credinte) parazite.
Apoi,orice atractie a luptei,a furiei, a judecatii si vinovatiei,dispare.Nu e reala.
Importanta de sine,nu mai inseamna nimic.
Caut Sursa acestei experiente asa cum caut sursa oricarei experiente.Ce este real?
De data aceasta insa,sursa pe care o gasesc este insasi Sursa.
Nu mai este discontinua,asadar este reala.
Raman aici.
SUNT.
EU SUNT dintotdeauna.



 

miercuri, 25 martie 2015

Timpul Infloririi



Suntem Fiinte atat de pure,atat de puternice si stralucitoare si ne lasam acoperiti de atatea cruste si cochilii,care mai de care mai groase,doar pentru ca asa am fost educati.
Si dupa ce ne straduim toata viata sa  intarim crusta,sa o facem mai groasa si mai rezistenta decat a celorlalti,realizam ca suntem singuri cu luptele noastre interioare,lupte din mintile dezbinate si infricosate.
Apoi, cand Ceva striga in noi,un dor de noi,un strigat de Iubire inchisa in ea insasi fara sa o stie,incepem sa zgariem crusta .
Si incet,incet, ea incepe sa se crape si doare orice crapatura pentru ca ne agatam  in mintile pline de programe parazite,de frica,incercand sa refacem crusta,pentru ca asa vrem;sa fim ca ceilalti,speciali printre ei ,dar ca ei.
Doar cochilii si cruste de toate felurile si de toate categoriile(sociale,intelectuale,de forma,spirituale,de credinte)...
Aproape ca nu-ti mai dai seama ca te lasi pacalit,mintit,de ceva din mintea ta,care iti indreapta atentia in exterior,mereu in exterior,si pur si simplu,ca intr-o lupta pentru supravietuire,te tine pe un camp de lupta,doar pentru ca se hraneste cu frica si cu durerea..
Cat de straine sunt toate acestea, de ceea ce suntem cu adevarat !
Si cat de reale par durerile si luptele care nu sunt decat filme din minte, proiectate de o parte a mintii.
Crustele crapa greu pentru ca am fost invatati sa le pietrificam prin mii de programe de aparare.
Pentru protectia cui? De cine ?
Lasa Lumina din tine sa tasneasca printre crapaturile insangerate.
Lumina esti Tu.Crusta este ceva adaugat,si pare reala dar nu e desi doare cand se crapa.
Abandoneaza-te  Celui Care lumineaza totul;Tu-Unicul !
Lasa-te absorbit de Iubire !Iubirea esti Tu.
Elibereaza toate promisiunile,tot ce ai fost invatat,tot inventarul credintelor in orice, mai putin in tine! Lasa-te sa stralucesti! Admira-te !
Lasa-te atras si contopit de Tine !
E timpul Infloririi!

marți, 17 martie 2015

Multumesc



De saptamana trecuta observ si ma observ,cum energia interioara creste.
Mi-au confirmat si alte persoane ca simt o stare de vitalitate,de claritate,de putere interioara asumata, si intelegere  mai profunda decat pana acum.
Sunt fiinte care,in ultimii doi ani au lucrat cu ele dand la o parte voalurile iluziei,crescand in Constiinta,incat au ajuns sa simta din ce in ce mai mult,ca sunt Constiinta.
Au sclipiri,dar sunt tot mai dese.
Si au inteles ca tot adevarul este in ei,dincolo de judecata,dincolo de furie,dincolo de frica,in pace si acceptare,in detasare si discretie.
Nu a fost usor intotdeauna,dar au mers inainte,iar acum ,nivelul lor de acceptare si claritate este ca totul e in interior,si ca cei pe care ii intalnesc sunt doar reflectari ale unor parti din ei.
Interesant e cum se simte puterea in corpul fizic care e mai plin de viata si bucurie.
Si cel mai minunat lucru e ca au inteles sa pastreze atentia pe starea de pace,cu Intentia de a atinge Esenta si de a se lasa absorbiti in Ea.
Pentru ca doar acolo simt cine sunt si ce sunt.
Si ma gandesc ca e un moment extrem de favorabil ca aceasta energie care tot creste sa fie directionata spre interior,spre observare,atingerea Pacii si contopirea cu ea,pentru a se extinde.
Sunt si asa destui cei care ,sub pretextul unor mesaje spirituale accentueaza campuri de frica in mentalul colectiv.Nu e de folos.
Dar s-ar putea sa conteze daca prin vointa si alegere proprie suntem poli de pace care emit campuri de pace,compasiune si bunavointa catre toti cei din jur doar prin acceptarea ca noi suntem''lumina lumii''.
Multumesc tuturor celor care cu rabdare si perseverenta,nestiuti,au inteles sa lase jos armele si propriile armuri ,luptele interioare si toate judecatile,iertand totul !
Pur si simplu ei sunt cei care nu mai cred in lupta.Nu mai cred in iluzii induse, impuse sau mostenite.
Si nu mai cred in egoul spiritual sau social.
Ei sunt flacari vii in care arde tot mai puternic Focul Vietii care anima fiecare particula din acest Univers.Iar acum ei stiu ca mai mult ca oricand e nevoie de izvorul de iubire care ii inunda si se revarsa pentru a vindeca toate ranile inchipuite.
Si pentru ca am intalnit cativa dintre ei si le-am simtit puritatea si stralucirea care dau Incredere si Pace si altora doar prin simpla lor Prezenta nu pot decat sa spun;
MULTUMESC!

duminică, 8 martie 2015

Sunt Constiinta


Ma abandonez Constiintei divine.
O las sa ma absoarba in Ea.
Iar eu accept tot ce vine,
Stiind ca  asta e Gratia Sa.

Ma las absorbita de Constiinta pura.
Sa ma inspire in Ea ,adanc.
Caci doar asa voi sti clar in mine,
Ca eu sunt Ea ,fara nici un  cuvant.

Ma las purtata adanc in Mine,
Sunt in Constiinta ce m-a creat,
O picatura a Iubirii divine,
Sunt Constiinta si plutesc neincetat.