duminică, 26 iulie 2015

Dincolo de Frica


Desi fiecare dintre noi a simtit la un moment dat frica,toti o ascundem si o respingem cat putem mai bine.Si respingand-o ii dam realitate.Si am ajuns sa ne fie frica de frica.
Egoul,partea virusata a mintii ,incearca intotdeauna sa minimalizeze frica,nu sa o desfaca,pentru ca astfel ,fara sa o stii ,stai pe un camp minat,un camp de lupta,unde frica poate sa apara oricand,sub forme neasteptate.
Si prima frica,aceea pe care eul(egoul) o hraneste si o sustine constant,este frica de Dumnezeu.
Asa te vezi separat de El, si asa pare posibil ca ceea ce vrei tu si ce vrea El sa fie in conflict.
Dar asta numai pentru ca, eul te face sa crezi, ca Dumnezeu e in afara ta .Acest lucru sustine visul  in care ,pare ca traim,dar suntem atenti la orice poate sa ne aduca frica.
Si daca sunt in frica cum pot crede ca iubesc?
Asa ca,despre frica trebuie sa invatam ,ca sa o putem privi,fara lupta de a scapa de ea sau a o ascunde.
Daca invat despre ea,pot apoi s-o privesc si sa trec cu vederea de ea, pentru ca nu e adevarata.
Accept asadar,sa privesc frica,accept sa privesc dincolo de ea si de cate ori apare  ma intreb ;''care este sursa ?''.
Si cand vreau sa trec dincolo de ea ,vad ca nu are nici o sursa,chiar frica se estompeaza si dispare.
Cum e posibil?
Aveam o stare de frica,constructii mentale de neoprit,corpul parea scuturat si nu are sursa?
Inseamna ca nu este reala.
Ce e real are Sursa si Aceasta e Una,aceeasi pentru tot.
Inveti despre frica pentru ca frica ta de Dumnezeu este frica ta de tine insuti.
Si cum poti sa te cunosti cand iti este frica?
Eul te blocheaza sa te cunosti pentru ca atunci el dispare.Asa crede el.Cum blocheaza?
Prin credinte false in care ai fost invatat sa crezi.Si la care iti este greu sa renunti pentru ca le crezi adevarate.
De aceea sunt persoane, care atunci cand au o experienta de tacere linistita,in mintea libera de orice gand,se sperie de ce ar putea gasi acolo,in ei,daca ar continua,si astfel frica ii aduce din nou in vis,ii adoarme iar.
Asa ca astazi  pur si simplu,merg dincolo de frica,dincolo de toate credintele si conditionarile,dincolo de tot ce cred ca stiu,dincolo de orice intrebare,dincolo de orice asteptare,dincolo de dorinta de a intelege,dincolo de acest vis,dincolo de toate visele.
Caut,dincolo de orice cautare,Sursa.
Pana ajung in tacere, la Mine .
Si acolo accept,Ma accept.
Si stralucesc iar.
Multumesc !

marți, 21 iulie 2015

Programul parazit ''Eu pot singur''


Observ un program foarte puternic si hiperactiv mai ales in lumea oamenilor cu oarecare instruire spirituala.
Dupa cursuri,carti citite,intelegeri,purificari,apare un program parazit al egoului care se compara cu toti maestrii despre care crede ca a inteles cate ceva.
Are abilitatea de a privi lucrurile usor de deasupra,suficient cat sa inteleaga ca e ''special''.
A inteles mai bine,a citit mai mult,e ''cineva''.
Vede si analizeaza,judeca si demoleaza in minte,sau uneori in fata,pe oricine.
Se bazeaza pe o minte sceptica,dornica de adevar,curioasa si cercetatoare,analitica,clara in anumite momente,agera si puternica.
Hranit astfel,programul parazit devine tot mai puternic,se autofinanteaza  si e tot mai greu de inteles ce este cu adevarat.
Tine o parte a mintii blocata in ''foame'' de informatii,de oameni minunati si deosebiti,''speciali'',si dorinta permanenta de nou.
Are un freamat,un neastampar,o nerabdare in permanenta.
E unul dintre programele mentale parazite mai greu de vazut ,pentru ca este puternic,inteligent,spiritual,sofisticat,neinteles,elitist.Asa cum ai vrea sa fii.
Are discursul ametitor,logic,alambicat,rational , dar  despica totul sub pretextul de a ''intelege''.
Si cea mai importanta caracteristica este ideea pe care o induce,o creste si o mentine,ca poti si singur sa ajungi in Centrul tau.
Si ,fireste ,se bazeaza pe un adevar pentru ca orice ghidare si orice maestru te duce pana la poarta din tine unde te asteapta si te conduce,Maestrul Interior.
Dar accentuarea ideii de singur ,(singuratate),te duce la izolare,la inchiderea intr-o camaruta a  mintii,care se crede separata de intreg,departe de ceilalti.
Si astfel iti taie posibilitatea de a darui ceea ce ai primit,sau de a afla un raspuns de la Spiritul Sfant(cand il ceri) prin cineva din jurul tau.
Esti tot tu,dar aceasta reflectare,iti da posibilitatea sa nu te vezi singur si sa crezi ca ai ramas singur.
Acest aspect al egoului te face sa te simti singur si sa nu te vezi in ceilalti blocand compasiunea si iertarea fata de ei,cu intelegerea ca oriunde si in oricine,te vezi pe tine.
Acest program poate fi anulat prin lucrul cu  un grup ,intelegand prin asta doar o lectie impreuna de a aduce lumina atentiei in interior,acolo unde exista parametrul Adevarului.
Caci adevarul e in tine si il  simti cum vibreaza daca esti invatat asta,si esti atent,indiferent ce vezi sau auzi in exterior.In plus,alaturi de ceilalti iti poti corecta erorile din minte,caci ei nu sunt decat aspecte ale tale care se cer vindecate,iertate,acceptate si integrate.
Un program parazit este tot nimic.Nu este real cand il privesti in fata,cu sinceritate, si curaj,fara lupta.Divinitatea este in tine  si de cate ori Ii ceri,esti ghidat spre oameni,situatii,carti,intelegeri.
Dar niciodata ,in totalitate singur.
Caci ce e darul cel mai de pret daca nu poate fi daruit?
Stii ca esti in pace, cand esti in pace alaturi de fratele tau.
Pentru ca nu-l judeci,il ierti , il accepti si il iubesti asa cum e si te bucuri ca e acolo cu tine.
O parte din tine.
Multumesc !

luni, 20 iulie 2015

Pobiti Kamani-Padurea Impietrita





Pobiti Kamani sau Padurea Impietrita,este un loc din Bulgaria,la 18 km de Varna.
La 6 dupa amiaza, un soare naucitor  de luminos si fierbinte ,domina acest spatiu aproape ireal.
Nisipul fin,gri, amestecat din loc in loc cu  calcar si cochilii de scoici,ne aminteste ca suntem pe fundul unei mari.
De jur imprejur,sunt coloane  de pana la 3-4 m inaltime,circulare,unele cazute,goale pe dinauntru si umplute cu nisip,si pietre formate din cochilii aglomerate.
Pasim intr-o alta lume.
Pare,ca si cum ,fiinte curioase nevazute,ne privesc din coloane si furisate dupa ele.
Se instaleaza incet o tacere interioara,profunda,unde doar vantul si sunetele pasarilor par sa aiba un rost.
Totul tace in interior si asculta.Esti atent fara sa vrei. 
Si nu conteaza ca ochii se rotesc de la o piatra la alta,cautand o anume formatiune sau un sens,si nu conteaza daca corpurile se catara sau se strecoara ,se sprijina,imbratiseaza sau ating colosii de piatra.
Ceva in interior tace si doar observa imperturbabil,dincolo de spectacolul neclintit al acestei lumi.
Poate chiar neclintirea aceea ne-a dus dincolo de toate imaginile,impresiile,cuvintele,la neclintirea din noi,acel Ceva care nu se schimba niciodata si doar asista  la spectacolul pe care El Insusi l-a proiectat.
Dincolo de toate e o stare.Forme din piatra ca niste grote te primesc matern,inauntru,sa poti sa observi in tacere.
Si e ca si cum inveti sa te primesti inapoi,pe tine.
Stau aici si timpul s-a oprit in loc.
Pornesc mai departe, cand Ceva ridica corpul si il misca.
''Cercul de Piatra''  are in centru trei coloane de diferite dimensiuni si ,pe nisip ,pietre asezate in cerc.
Ne descaltam si picioarele se afunda in nisipul cald si fin.
Stau in centru si e totul neclintit.
Stau pe margine dar tot in cerc si pare ca totul se roteste.
Stau pe nisip si nu mai pare nimic.E liniste.
''Turnul de veghe'',''Tronul uriasului'',''Cercul norocului'',''Coloana gigantului'',sunt nume date unor formatiuni,o dorinta de a defini pentru a intelege...
Nu stiu cat dureaza drumul prin ''padurea impietrita''.
Fara timp si uneori fara greutate,corpurile se misca dincolo de minte.
Fiecare piatra, oricat de mica ,pe care o ridic ,atarna grea,si mai grea.Se cere lasata jos.E a locului.O las unde e.Multumesc.
Corpurile ridicate pe cate o coloana devin greoaie.
Esti greu cand vrei sa faci un efort sa urci pe o coloana(tu-copilul),dar esti fara greutate cand te misti prin nisip,printre Fiinte -Piatra care te privesc continuu.
Caldura se mai domoleste si o racoare blanda ne linisteste si ne invaluie.
Nici un gand.Cuvinte putine si fara folos.
Iesi din timp,din lumea asa cum crezi ca o stii;agitata si galagioasa, si stai in Centru,de unde lumea se vede si atat.
Centrul tace,lumea e in pace.
Apoi cautam si gasim''Piatra dragostei eterne''.La amiaza,privita dintr-un anumit unghi,golul din piatra iti permite sa vezi o inima.
Apar chicoteli de bucurie cand o gasim,dar nimic nu mai conteaza,pentru ca nimic nu mai e cum a fost.Rotita Resetarii se misca inca o data,si total energizati,refacuti,pornim de la inceput.
E o stare,nu stiu ce''inceput''.Este si atat.
Cand plecam soarele inroseste cerul dupa un deal.Ce cuvinte mai sunt de spus?
Si ce rost ar avea?
Tacerea e tot ce exista.In ea se misca lumea,oricat de zgomotoasa si nebuna ar parea,numai ca nu vede.Cand taci si tu,cand permiti si gandurilor sa se opreasca,intelegi asta.
Nu o poti explica dar intelegi.
Si acesta e un loc,ca multe altele,unde timpul este impietrit si nu mai este.Unde te duci adanc,in tine,natural si fara efort.
Si din care te intorci revigorat .Si daca vrei si esti atent,aproape totul din  acest Matrix iti ofera porti ,prin care sa te porti spre Tine.
Si nici macar nu trebuie sa le cauti.
Te cheama ele.

 

miercuri, 8 iulie 2015

Darul de A Asculta




Suntem atat de grabiti si infometati sa gasim informatii noi care sa ne ocupe fisierele mintii, incat cu greu mai stim sa ascultam.
Chiar si atunci cand pare ca ascultam,in minte,ne gandim la altceva,astfel ca suntem altundeva.
Nu mai auzim,si urechile sunt aproape opace.
Sau, daca totusi,facem efortul de a ramane atenti,acesta e un lucru de scurta durata,si dificil.
Cum sa ramai atent acum?
Si atunci,despre ce sa mai vorbesti daca nu vorbesti despre trecut sau despre viitor?
Si totusi,prin exersare,atentia ramane acum,aici.
Apoi intervine altceva.
Auzi ceva,pentru ca ai intentia de a asculta si traduci totul  dupa ceea ce crezi ca stii.
Asa se face  ca desi vrei sa asculti,nu auzi nimic,pentru ca nu auzi ce se spune.Nu intelegi.
Mintea  traduce totul dupa setul de credinte si conceptii cu care a fost inoculata si respinge tot ce nu se potriveste acestora.
Sau adapteaza,adica traduce gresit.
Si toate acestea se intampla cand,uitam ca suntem, dincolo de trup,Fiinte de lumina care au imbracat haina trupului tocmai ca sa-si aminteasca de faptul ca nu sunt un trup,Sunt Spirit.
Dar acum,aici,inca ne putem intoarce la Noi,cu rabdare si atentie, cu dorinta de a auzi,si intelege sincer ce se spune.
Cand  chiar vrem  sa  ne activam aptitudinea de a asculta,fara a eticheta in nici un fel,realizam adevarul.
Asa ca,Acum,doar Ascult.
Ascult in Tacere si Respir.
Si stiu ca oricine imi vorbeste,imi vorbeste Adevarul,iar eu aud ce vrea sa-mi spuna El;
Te Iubesc !

 

marți, 30 iunie 2015

Enisala-Poarta Cerului




Cand vine seara,portile lumii se inchid,pentru a permite portii Cerului sa se deschida.
Respiram arome de vara in  Dobrogea.
Cetatea Enisala,la apus,scaldata in umbre aramii,tacuta si maiestuoasa,priveste in departare,dincolo de lacuri,dincolo de paduri ,dincolo de timp.
Am fost la pranz si am respirat aerul tare al libertatii,al zborului Fiintei catre Ea Insasi.
Si am revenit ,pentru ca am auzit chemarea soptita de Pacea din adanc,care s-a vazut reflectata in pacea locului.
La apus, resimtim momentul de pauza,de tacere dintre un inspir-ziua si un expir-noaptea.
Si stam aici cu aripile Sufletului larg deschise,intr-o tacere simpla si cuminte.
Portile Cerului sunt deschise ,acum.
Apoi respiram aerul pur ,fara nici un gand,dincolo de cuvinte,stiind ca Suntem si asta e tot.
Noaptea coboara rapid,dar aerul vibreaza ca o pudra fina de puncte vii ce formeaza o tesatura  .
Tesatura aceasta e cetatea,cerul,aerul,noi.Suntem puncte de lumina,aglomerate in forme ce par umane,care doar tremura usor ca si cum respira.
Simtim ca suntem intr-o lume dincolo de lume, si dincolo de cuvinte.
Afara de unul singur;
Multumesc !