In dualitate

Suntem in dualitate.
Adica in acest vis in care totul are opus.
Bun-rau,frumos-urat,lumina-intuneric,credincios-necredincios,imi place-nu imi place.
Sunt furioasa.Asta are opus;nu sunt furioasa.
Sunt nedreptatita.E si capatul celalalt; cineva nu e nedreptatit.
Imi este frica-cuiva nu ii este frica.
Este un vis,o perceptie care are mereu doi poli.
Asa e perceptia.
Ce percep(vad,aud,miros,gust,pipai,gandesc) poate sa fie, sau nu ,asa cum cred eu.
Atunci ce face diferenta?
Poti sa zici ca ceilalti,situatia,Dumnezeu sau orice altceva.
Nu este asa.
Alegerea imi apartine intotdeauna.
Eu aleg sa ma simt o victima neinteleasa a celorlalti,cand as putea sa vad ca e doar un vis,un joc.
Tot ce fac este un vis.
Ne place drama.Si am ajuns dependenti de joc.(Vedem copii sau adulti dependenti de jocurile pe calculator si nu vedem ca toti suntem dependenti de jocul pe care il numim realitate)
Iubim jocul,iubim puterea(asa pare) de a visa.
Si credem ca nu traim daca nu visam.
Si cata vreme credem asta nici nu vom trece de el cu toate cursurile din lume.
Totul este un vis,un joc.
Suntem aici si ne jucam, pentru ca iubim jocul.
Eu am facut jocul.Noi am facut tesatura visului cu gandurile si sentimentele pe care le-am crezut ale noastre.
Suntem atat de captivati de vis incat nu observam ca suntem captivi.
In propria minte.
De aceea o sa-l tot visam si o sa ne tot jucam in toate rolurile pe care ni le putem imagina.
Si totusi dincolo de imagini,emotii,ganduri ,dincolo de joc,in tacere,esti tu.
Si poti sa te eliberezi de toate iluziile cu care ai tesut aceasta realitate( si alte realitati),
doar daca vrei tu.
Ai toata puterea sa faci asta.
Intrebarea este:
-Chiar vrei?