sâmbătă, 8 octombrie 2016

Muntele CONSUL



Intram in Rezervatia naturala din Dobrogea-Muntele Consul.
Urc.Urcam.
Nu e greu,nu e usor.
Facem destul de repede o pauza si mancam.
Acceptam si permitem.E uluitor cum se armonizeaza Campul !
Lasam ''armele ''  din mintea noastra la baza muntelui.
Mergem si mergem cu pauze mici.Ascult inima cum salta ,vie.
Inca sunt arome de vara desi  vara s-a dus.
Admir muntele arid cu cateva palcuri de copaci pitici, si satele rasfirate intre dealuri.
 Privesc muntele in fata.Mai este mult pana sus, in varf.
Apare indoiala cand drumul devine tot mai greu.Se furiseaza.
Indoiala ,ah,marea inselatoare!
Imi apare un gand ca nu e necesar sa ajung pana in varf.
Nici o constructie mentala! La o parte, orice gand sovaielnic,smintit! 
Respir.Nu stiu nimic!
Ma ridic si merg mai departe.
E doar un munte din mintea mea,la urma urmei are doar 333m.
Am  ajuns.Ma odihnesc in mine.
Cata tacere cuprinde  si e cuprinsa in toate sunetele din jur !
Greieri,lacuste,vantul,caini care latra in departare,si totusi,cata liniste!
Blanda,buna,voioasa.
Sunt eu? Sunt eu.
Stau cu mine (sub patru aspecte)in afara timpului,pe un munte tocit,dar cu alura de piramida din piatra,neclintit.
Pare clar ca nu exista trecut si nu exista viitor.
Nu exista nimic decat o liniste si o linistire.
Cu blandete !

Un comentariu:

  1. Pana acum am escaladat muntele intelepciunii. Acum trebuie sa escaladez si muntii pamantului, pentru si mai multa intelepciune.

    RăspundețiȘtergere