Urcam muntele prin padure.
In tacere.
Pana si ghidul e preocupat de ganduri tacute.
Se vede dupa cum merge.
Paseste calm,hotarat,foarte atent la toate zgomotele.
Urcam si drumul devine dificil si obositor.
Intreb ghidul daca se vede vreun popas,incercand sa-i sugerez unul.
Ne odihnim zece minute.
Imi zvacnesc tamplele in capul gol de ganduri.
Sunetele padurii par dintr-o alta lume.
La pietrele numite''Agatoane''imi vine sa fac o poza unei ferestre in piatra.
Si poate ca e doar o proiectie a mintii,dar in cadrul acelei ferestre pare ca e un cap de reptila uriasa,poate un dragon.(e tot ce mi-a venit in minte,acasa cand am vazut pozele).
E o pace neobisnuita in noi si de jur imprejurul nostru.
E o pace neobisnuita lumii din care venim.
Cum ar fi sa traim asa mereu? Fara efort?
Parca ne acomodam energetic in aceasta zona ca sa intram in alt univers.
Ghidul ne spune o legenda cu sapte frati cu ochii albastri,care se vor intalni ca sa gaseasca intrarea in Pestera lui Zamolxis,si o vor gasi...
In ochii lui straluceste patima si dorul cautatorului de comori.
Aur sau comori spirituale?
Cine stie cu adevarat...
El spune ca tatal lui si alti frati au cautat sa refaca grupul de sapte.
Dar daca e doar un simbol?
Nu erau toti frati si au completat cu veri.
Nu aveau cu totii ochii albastri dar au incercat.
Chiar au gasit un loc si unul dintre ei a coborat ca intr-un put.
Cand a tras de franghie,l-au scos.
A spus doar ''un balaure de aur'' apoi a tacut si peste doua saptamani a murit.
Cu siguranta ca a vazut ceva foarte neobisnuit pentru lumea aceasta ;poate chiar o alta lume(realitate).
S-au infricosat destul cat sa lase totul in uitare.
Dar o nostalgie a ramas.
O amintire a altor vremi cand aveau cunoasterea si puterea...
Rudele au refuzat sa mai vorbeasca despre toate astea ,desi,spune el,semne sunt inca.
Apoi,ne spune o alta poveste tot despre locul acela.
Ca la cutremurul din 1977 s-a surpat ''podeaua'' platoului,confirmandu-se astfel banuielile lor ca locul era gol;muntele avea un mare gol in interior.
Ajungem apoi,la un perete ce apare brusc printre copaci sub forma de triunghi.
Chiar si fara ganduri te gandesti la o piramida.
Pestera Sfantului Iosif.Chiar e sapata o chilie in interior.
Ghidul face o pauza,iar noi tacem in Tacere totala.
Un sunet ascutit sparge aerul si putem vedea prin fata noastra traiectoria acelui ''ceva'',mic,care loveste tablita metalica cu numele locului.
Ne uitam uluiti unul la celalalt.Ce-a fost asta?
Perfect paralel cu peretele piramidei,chiar prin fata noastra,la un metru.
Cineva intreaba ghidul;'' ce a fost?''
Surpriza !El spune ca nu a auzit nimic dar e destul de preocupat ca sa-l cred.
Peretele piramidal pare metal pe care e depusa piatra,care se exfoliaza in straturi subtiri.
La fel sunt si trovantii.
Interesant e ca cineva a facut o fotografie a acelui perete si apar dare ca o ceata alba care curge prin ferestrele mici de la inaltime(cam 3 m).
Si tot acolo, pare desenat un dragon pe perete, desi, cu ochii fizici nu se vedea.
Stai si te intrebi,in programarea asta din care pare ca nu mai iesim, cat vedem cu adevarat ?
E posibil ca aceste fiinte,si altele pe care inca nu le-am vazut nici macar in poze,sa ne fi insotit permanent ,pentru ca peretele ce ne desparte e uluitor de subtire...
Poate ca sunt ca niste Gardieni ai locului.
Dar noi nu vedem si nu auzim nimic,nici macar pe cel de langa noi,prinsi in capcana gandurilor noastre.
Mintea,ca o autostrada aglomerata,te impiedica sa auzi si sa vezi.
Decat daca,ai deprinderea de a fi foarte atent si cu adevarat tacut in interior.
Mergem apoi la o mica pestera,inchisa cu grilaj,datata cam la 10.000 de ani vechime,spune ghidul.
Ni se spune ,ca sunt acolo desene cu farfurii zburatoare si scrieri vechi,si ca unii ar fi decupat si luat cate ceva.
De unde se vede ca ,un interes pentru cultura totusi este .
Ghidul ne priveste patrunzator,cu o privire care trece dincolo de trup,dincolo de timp,dincolo de noi.
Ne cerceteaza cu atentie.
Si inca o data senzatia aceea ca Ceva se Trezeste,in interior si in exterior.
Am fost chemati sa vedem toate astea.
Inca nu stiu in ce scop.
Un fior cunoscut si foarte vechi,ne strabate.
Si apare iarasi un mesaj,ca,nu numai ca a fost aici un razboi extraterestru,dar undeva ,in adancul acestor munti,in camere din aur,este o arhiva cu date pe care omenirea inca nu le cunoaste.
Sa fie aceasta arhiva strabuna, comoara pe care o cauta unii ?
Sau sa fie doar perceptia unor persoane
care iubesc natura,esenta lor extraterestra,divina,si povestile?
Sa fie acolo,un loc de trecere intr-o alta dimensiune,din care am venit candva,sau,sufletele noastre de copii,cauta sa sparga limitele mintii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu