Momentul de Tacere

Se incheie o saptamana greoaie,plouata,cu furtuni .
In interior si in exterior.
Din adanc, inca mai ies ,intelegeri,dureri,desi te intrebi de unde, ca de atatea purificari suntem transparenti si aproape uzati.
Si totusi,in haos ,de evenimente si idei,a aparut ceva extraordinar.Cu toata sinceritatea ,o spun,credeam ca nu se mai intampla !
Cativa,nu multi ,dar destui, cat sa vezi ca e o regula,intrevad altceva.
Ca si gandurile pozitive,sunt tot ganduri, deci esti tot in mintea care te controleaza, pentru ca e o iluzie vasta si aparent solida, cu o mare putere de a se adapta.
Cum te pacaleste ea ,si se ascunde in spatele egoului,si confisca inclusiv experienta spirituala.
In primul rand, iti scoate la suprafata neincrederea ca ai avut o experienta reala.
Si tu crezi asta, pentru ca nu esti obisnuit cu adevarul.Si cand il traiesti, crezi ca ti s-a parut.
In al doilea rand ,se baga in fata si iti explica trairea ta prin comparatie cu ceilalti,ceea ce chiar este o eroare.
Si persoanele acestea despre care vorbesc,extraordinare,ca au ajuns la o asemenea intelegere,traiesc o confuzie si o lehamite totala de a mai gandi ceva in vreun fel,care sa-i ''ridice din intuneric''.
Si uite asa ,ei au ajuns intr-o zona unde nu e nimic,nici un gand,nici un  cuvant.
Au parcurs drumul cu perseverenta pana aici,si au inteles ca trebuie dat totul la o parte,desi doare.
De ce doare ? Pentru ca desi nu mai esti la suprafata lumii,esti tot in capcana gandurilor.
E ca si cum, te straduiesti sa urci pe o scara si de indata ce te bucuri ca esti pe o treapta,cea din spate dispare.Pentru ca toate sunt trepte spre Tine,dar prin minte.
Si acesta e momentul de Tacere.In sfarsit!
Ei nu mai zic nimic,pentru ca nu e nimic de zis,si nu gandesc, pentru ca nu e nimic de gandit .
Au scos din ei ,cu rabdare si atentie,amintiri dureroase,care par ca nu se mai termina,unele ascunse chiar de minte.Iar acum stau suspendati.
Au o stare  ca si cum ,ceva din ei,i-ar fi tradat.
Asa ca nici acel ceva nu mai conteaza si ei nu se mai prind de el, pentru ca, s-ar simti falsi.
Pare si chiar e o durere.Una speciala care suspenda totul si-l face neimportant.
Si ma bucur, pentru ca acesta este momentul in care chiar Tac.
Si in Tacerea aceea ,cufunda-te,caci drumul te-a adus aici!
Si abia Tacerea iti va reda Libertatea,in sfarsit.
Multumesc!