duminică, 6 iulie 2014

Un Cinematograf


Suntem intr-un cinematograf enorm,pe multe nivele.
Intru.Ies.Intru.Ies.
Salile sunt pline.
Adulti,copii,cu ochelari 3D, traiesc,iubesc,sufera si mor o data cu personajele.
Se identifica cu ele.
Intru intr-o sala si ma asez pe un scaun .Nu-mi pun ochelarii.
Nu vreau sa simt ca e real pentru ca nu e.O data ce mi i-am pus e greu sa ma mai convinga cineva ca sunt spectator intr-o sala de cinematograf,si as putea sa ies.Pot alege sa intru,dar o data ce cred ca e real,nu mai pot iesi singur.
Spun persoanei de langa mine;
-Hai sa iesim afara de aici !
Mi se raspunde;
-Mai stai putin,dau o lupta chiar acum ,am nevoie de toata atentia! Poate mai tarziu voi iesi.
Exact cum se joaca un copil pe calculator sa isi castige o viata sau un nivel.
In alta sala,lumea e agitata,vocifereaza.Au ochelarii pusi,fireste.
Rog pe cineva din apropiere sa iesim ,ca nu are rost sa ne agitam atat.
Nu vrea.
-Trebuie sa luptam ca sa obtinem tot ce vrem! Doar lasii fug de lupta.Aleg lupta. !
Asta e,imi zic si merg mai departe.
Intru intr-o alta sala .Toti sunt calmi si bucurosi.Pana aici e bine.
Spun cuiva sa iesim afara din cinematograf.
Imi raspunde;
-Invat o cale spirituala,ca sa controlez relatia cu sotul meu,sa fiu sanatoasa si bogata.
-Ai invatat si alte cai! spun clar si tare, ca sa ma auda.
-Da,asa trebuia.Nu eram pregatita atunci pentru asta,dar acum sunt.Cand voi reusi s-o invat, voi iesi cu tine.Nu vrei sa ramai si tu cu mine?E atat de bine aici !
-Esti intr-o sala de cinematograf.Esti in transa,ca si cum visezi,Nimic Nu e Real.
-Trebuie sa fie,priveste cati oameni sunt aici !
Atatea sali pe atatea nivele...
Ies incet in holul cinematografului ,si Ma intreb; ce pot face ?
Intru.Ies.
Apoi intru iar prin cat mai multe sali .Mai sunt si unii, care vor sa iasa si in intunericul acesta, nu vad usa .
Chiar incep sa ma intristez.Ce caut aici daca nu-i pot ajuta?
Apare cineva din dreapta mea.Se clatina.
Ma reped sa-l sustin.
-Ce faci? Cum te simti? intreb.
-Nu mai pot,sufar de prea mult timp!Trebuie sa fie o cale de iesire de aici.
-Hai pe hol,sa respiri ,si sa vorbim. Exista intotdeauna o cale mai simpla .Apoi,daca alegi intri inapoi.
-Nu mai vreau inapoi !
Ii explic rar,cu rabdare ca nimic nu e real,si putem iesi daca vrem, apoi ,putem intra daca alegem asta.
-Stai putin,si daca merg cu tine si pierd tot ce am aici?
-Aici nu ai nimic daca nu ai liniste interioara si lupti cu oricine pentru orice.
-Mi-e frica,iti spun sincer.Cel putin aici puteam controla eu totul.
-Nu parea,cand ne-am intalnit.
-Bine ,te ascult !Nu stiu daca pot mai mult, dar incerc.Ma rog sa pot iesi. !
Si incet,rar, cu rabdare ,ca unui copil speriat prea mult timp,ii explic ,in timp ce ne indreptam usor catre Iesire.
Multumesc !

Un comentariu: