joi, 24 septembrie 2015

VISUL de TRANSFORMARE


Tot mai des apar stari de ameteala,greata,dureri abdominale si mai ales de stomac.
Dureri care apar de niciunde si apoi dispar dupa o vreme ca si cum nu ar fi fost.
Pare ca nu mai exista reperele care defineau lumea aceasta.
Programele se desprind greu.Par lipite de noi,si pare ca suntem noi.
Le abandonam ca si cum le-am rupe de pe noi,ca si cum ar fi bucatele din noi.
Totul doare si totul se invarte din ce in ce mai rapid.
Pentru foarte multi.
Unii alearga la doctori,care, nu mai stiu ce sa le recomande pentru ca medicamentele par sa nu mai aiba efect.
Altii nu fac nimic si stau si sufera asteptand ca purificarile sa se produca mai repede.
Parca zici ca e o epidemie care alerteaza lumea si o pune pe fuga.
Daca ar fi o fuga spre interior,ar fi bine.
Unii fac si asta.
Si daca noi credem ca e normal sa ne doara si sa  ne simtim slabiti si sa suferim fizic,acceptam totul mai usor.Asa e transformarea.
Dar daca si  acesta este tot un vis ?
Pe care alegem sa-l visam in masa?
Nu cred ca e nevoie sa suferim si  nu mai cred ca e nevoie sa acceptam ca asa se face iesirea din vis.
Ni s-a spus ca transformarea doare,si acum noi acceptam fiecare durere ca si cum ar fi ceva normal.
Si daca nu e normal?
Doare rezistenta noastra la a ne elibera de obisnuinte , credinte si de importanta de sine .
Nevoia de control este cea care doare desi ,sincer ,nu am controlat nimic ,niciodata.
Nu mai avem iluzia ca putem sa ne controlam viata,asa ca ,iata,avem un vis mai putin.
Fiinta de Lumina straluceste cu putere in noi.
Intr-o explozie de lumina,bucurie si iubire fara precedent,tasneste si sparge toate tiparele.
Dar ne e frica !
Cum sa nu ne fie frica,daca nu stim cum e iubirea,sau bucuria cu adevarat?
Ne-am prefacut de atatea ori ca suntem bucurosi,ca nu ne mai dam seama ca este un rol si nu este real.E doar un rol.E doar un vis.
Ne-am prefacut de atatea ori ca iubim sau suntem iubiti,ca acum,o idee de iubire adevarata,ne copleseste,si nu o putem suporta,nu stim cu ce sa o asociem ca sa o intelegem.
Ca si cum Iubirea ar fi ceva de inteles !
Tiparele mentale constrictive ,vechi,care ne-au tinut in lanturi,cu acceptul nostru,se sparg cu zgomot,in bucati.
Doare doar imensitatea care se deschide  in fata noastra si cu care nu parem obisnuiti.
Si doare ca ne tinem,nici nu mai stim cum,atarnati de o lume care se dizolva rapid pentru ca nu a existat niciodata.
A fost doar un vis,la fel ca toate celelalte.
Dar dincolo de toate visele Suntem Noi.
Stralucim tot mai constienti de ceea ce suntem.
Pentru ca dincolo de orice,

Noi suntem Realitatea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu