Mancarea

Daca ,atunci cand mancam ,ne conectam cu trupul si deci cu aceasta realitate,ne legam de ea,si devine reala pentru ca noi vrem asa,se  poate spune  ca intram in  vis?
Si ,incepem sa  uitam cine suntem,si de ce suntem aici, atunci cand mancam?
Sau mai bine zis cand suntem preocupati de mancare?
 ''A manca sanatos''nu e tot o preocupare pentru trup?
A-ti duce atentia pe mancare ,nu inseamna  ca atentia este pe ego,pe ce e iluzoriu ?
''Vreau sa traiesc mai mult''si ''vreau sa arat mai tanara ''ce sa fie ,decat, frica de a pierde ceva drag,dar fragil si expus?
Vrem sa dam valoare la ceva despre care credem ca nu e valoros.
Asta ne tine in plasa iluziei.
Apare dualitatea;sanatos-nesanatos,dar in spate,atentia este pe mancare,adica pe material,pe trup,pe lumea asta care nu e decat o pelicula de cinematograf(creata de noi),pe care tot noi proiectam imagini imaginate,visate.
Si despre care credem ca este viata.
Suntem morti si credem ca traim.
Chiar si cei care se straduiesc sa tina post,sunt legati de mancare.
Unora li se pare ca fac un sacrificiu pentru care vor fi recompensati.
Adica,un alt vis.In care sunt speciali.
Da,este sanatos sa tii post dar depinde ce gandesti,cu ce atitudine.
Egoul iti va spune ca esti special ,ca esti altfel decat ceilalti.
Slabesti cateva kilograme si te simti mai frumos,mai bucuros,mai fericit.Si nu treci dincolo de trup,ramai atent la el,crezi ca esti tu.
Ii dai premii si il pedepsesti(incerci tot felul de chestii pe el)si nu iti dai seama ca nu este real nimic.
Ca realitatea este dincolo de acesta.Ca te poti manifesta prin trup dar nu esti trupul.
Am vazut cat de fundamentala este mancarea in relatii.
Pare numitorul nostru comun.
Intr-o expeditie,unde fiecare,pe drumul catre el insusi,atinge si trece nivele tot mai profunde de nemultumire pe care le ia si le proiecteaza pe ceilalti(cum se obisnuieste),sunt efectiv imblanziti,la masa.
Mancam impreuna si e armistitiu;toate''armele''sunt jos.Acum mancam!
Acum ne ancoram iarasi in recuzita acestui film.Intram in rol.
Cand mancam,suntem deschisi,receptivi.
De aceea ,cand mancam in fata televizorului acceptam sa ni se descarce in campul informational toate prostiile care apoi ne controleaza si ne tin captivi in inchisoare.
Asa ca ma intreb iar ;oare ,prin mancare uitam de noi,de ceea ce suntem si pentru ce suntem aici?
Nu e rau(nici bine) sa ''mancam sanatos'' dar nu ar fi mai potrivit sa ''gandim sanatos''? 
Pentru ca apoi sa trecem dincolo de orice concept sanatos-nesanatos.
Dincolo de tot ce stim si am invatat.Sa ne golim de tot ce credem.
Pana ajungem la noi.
Si cunoastem.