miercuri, 27 aprilie 2011

TAPOVA-Zestrea

Ziua a doua.Ni se anunta o ceremonie de noapte.Mister pentru noi cei de la Galati.Parea ca toti ceilalti stiau ce avea sa urmeze numai noi nu;dar asta nu ne stirbise cu nimic buna dispozitie,molipsitoare.Un timp am crezut ca Cerasela e cauza,ea fiind vesela si radioasa oricum,acolo era de neoprit,radea intr-una,si eu,cu ea.Aveam sa constat ca tot grupul nostru era asa;bucurosi maxim si nestiutori.
Era o stare de surescitare generala.De asteptare.De surpriza de copil ,de uimire.S-au adunat pe inserat in centrul satului si s-a constituit o procesiune,unul in urma celuilalt,cu lanterne si mai in fata cu faclii,un lung sir caruia nu-i vedeai capatul.Numai eu si Cerasela,umar langa umar,ne impiedecam in gropi,in cei din fata si in cei din spate.Si bineinteles radeam.Care venea langa noi se clatina de ras aproape imediat.Si repet, in mod normal eu nu eram asa,dar se vede treaba ca toate momentele importante eu le-am inceput razand.Oricum regia era grozava si multi luasera masca spiritualitatii serioase,prea serioase!Dar o noua surpriza avea sa-mi schimbe starea ducandu-ma iar la limita irealului.Dintr-o data,brusc,aerul a inceput sa miroasa a flori de camp:cimbrisor,menta si mirosuri necunoscute dar extrem de puternice.Am intrebat in jur toti erau la fel de uluiti.Cu cat devenea mai puternic mirosul cu atat mai linistit era sirul,vocile sirului se stingeau una cate una.Am refacut a doua zi drumul ca tot credeam ca ni s-a parut si mirosul provenea de la plante cultivate.Nu era asa.
Sus ,pe deal pe coama Leului (de sus,dealul acela semana cu un leu) care privea peste Nistru,ne-am oprit in jurul unui foc urias,asezati aproape intr-un mare cerc.
Intai s-a auzit, cantecul buciumelor, straniu in noaptea aceea, intr-o tacere deplina dar plina de arome foarte puternice.Atmosfera s-a vrut de acum 500 de ani,dar mie mi se parea ca venea de undeva atat de departe ca nu-mi puteam aminti.Pe urma au pus o caseta cu un mesaj de la Stefan cel din Grecia,despre care se spunea ca ar fi incarnarea Nemuritorului Stefan cel mare.Efectul era maxim mai ales ca mesajul in dulcele grai moldovenesc spunea despre Mostenirea pe care ne-o lasase pentru timpurile de acum.Stiam ca e un program dar ,cu ochii la Focul acela Viu,in noaptea inmiresmata,totul parea atat de straniu ! Atunci ,acum si mereu iubeam Focul !Era purificator.In fata noastra era Nistrul si sub noi, biserica rupestra.Parea ca dintr-o data aparusera acolo Ostenii lui Stefan drepti,puternici si hotarati,pe campul acela plin de romani semiadormiti.
Aveam sentimentul ca acolo se petrecea ceva cu mult mai important si peste puterile de intelegere normale.Chiar simteam ca anumiti oameni fusesera adusi acolo,intr-un efort extraordinar al Universului,exact atunci pentru ceva de o importanta majora.Chiar fotografiile facute atunci au aratat prezenta a sute de sfere albe sau multicolore pe noi,printre noi, in aer ,pe capetele noastre .
Am ajuns in sat destul de repede;mirosurile s-au stins la fel de brusc cum aparusera,la intrarea in sat, si aerul a devenit mai rece.Dupa toate aceste evenimente declansatoare de stari atat de intense,am adormit pe lemnele noastre fara niciun comentariu.Busteni.Osteni-busteni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu