Mi-e Dor de Mine

Mi-e dor de Mine!
Imi vine sa ma iau  si sa ma duc undeva,unde sa fiu doar eu cu mine.
Sa  ma privesc cu uimire cum fac fiecare gest.
Sa tac si sa ma ascult cum respir.
Sa tac si sa ma ascult cum tac.
Mi-e dor de mine ca si cum ar trebui sa fac ceva cu asta, foarte repede.
Sa stau in Tacere cu mine.
Am fost  pe munte.
Am fost aerul care ma respira cand il respiram ,am fost zapada care straluceam,am fost pasarile care ciripeau,am fost pamantul plin de branduse,care mirosea a primavara.
Stiam ca eu eram continut de tot,si totul ma continea.
Apoi,la cabana din beton,m-am autolimitat si deconectat de toata minunea aceea de afara.
Mi-e dor sa scot capul,ca un ghiocel,si sa miros aerul diminetii de padure,cand pleaca iarna.
Mi-e dor sa-mi deschid bratele ca si cum as zbura,si sa stau asa pana simt zborul.
Pana simt ca sunt una cu pasarile care zboara.
Mi-e dor sa stau intr-un loc,nemiscat,ca si cum as fi un brad,unde pasarile isi canta Iubirea.
Mi-e dor sa ma trezesc doar ca sa ma trezesc,si sa las stralucirea fiecarei zile sa mi se descopere.
Clipa de clipa.Fara nici un plan.
Mi-e dor de Mine insami.
Cum de am uitat atata timp de acest dor,care s-a aprins acum,dintr-o data?
Ca si cum am venit cu el.Pe aceasta planeta. Dintr-un alt univers.
Mi-e dor sa stralucesc.
Mi-e dor,nu sa fiu cine am mai fost.
Mi-e dor  sa fiu cine sunt Eu.
Dintotdeauna si pentru totdeauna .
Mi-e dor de Mine!