sâmbătă, 9 august 2014

Vinovatia


Vorbim mult despre unitate si chiar ne dorim starea de Unime.
Am vrea sa o reconstruim in noi si cu ceilalti.
Si toate eforturile ar trebui indreptate mai degraba asupra obstacolelor pe care le-am pus in calea incercarii de a fi Unul.
Cel mai important obstacol este vinovatia.
Si ce e pacatul ,decat  starea de vinovatie?Si lipsa de constienta.
In momentul in care ne-am considerat separati de Creator ,au aparut si toate problemele pe care pare ca le avem.
Simtindu-ne separati,ne-am simtit si vinovati,si am invatat astfel sa ne asteptam   la pedeapsa.
Vinovatia este intotdeauna legata de trecut.
Ne simtim vinovati pentru ce am facut,sau nu am facut,sau am uitat sa facem.
Astfel,vinovatia este suma tuturor sentimentelor din trecut;de esec ,de frica,de lipsa ,de neincredere in sine, de neiubire.
Dar ,aceasta este partea vizibila a vinovatiei.
Partea ascunsa este cu mult mai devastatoare pentru ca vinovatia este o stare de inconstienta ,de ignoranta.
Partea care nu se vede, e aceea ca, noi credem ca suntem vinovati fata de Dumnezeu.
E o credinta,(un program) atat de profunda,incat ne e foarte dificil sa intelegem ca nu suntem niciodata pedepsiti, pentru nimic .
Vinovatia duce la frica,pentru ca intotdeauna cei  ce cred ca sunt  vinovati se asteapta la ce e mai rau.Si atunci ,se vede limpede de ce nu putem trai cu vinovatia si negam ca ar fi in noi, si apoi o proiectam pe altcineva in speranta ca vom scapa de ea.
De fapt doar o validam ,ii intarim iluzia ca este reala si ne afecteaza.
Astfel,suntem pe teritoriul eu-lui,''campul de lupta'' in care am cazut in capcana.
Si nu ne dam seama ca neasumandu-ne propriile greseli,nu ne asumam nici Puterea pusa in noi.
Si asa,ne blocam  capacitatea de a ne corecta si a iesi din labirint.
Cand ii vedem pe altii vinovati ,ne suparam pe ei si ii atacam,ne indepartam de ei,si vrem sa-i indepartam pentru ca nu mai suportam sa vedem vinovatia pe care am pus-o pe ei.
Si atunci orice judecata sau furie pare justificata.
Apoi apare si nevoia de a te apara de un eventual atac.
Perpetuam la nesfarsit aceasta iluzie care ne tine captivii eului,si nu putem vedea adevarata noastra natura.
Si chiar ajungem sa atacam nevinovatia ,ceea ce e o situatie paradoxala.
Eul nu suporta nevinovatia pentru ca daca ea ar fi reala ,el nu ar fi real,asa ca o ataca.
Si ne tot amagim;judecam,gasim vinovati in afara,proiectam vinovatia asupra lor,apoi ne suparam pe ei si-i atacam,pregatindu-ne sa fim atacati.
Pana nu vom depasi cu atentie si perseverenta,prin Iertare,toate relatiile de vinovatie , (relatii speciale),vom ramane captivi intr-o lume confuza,agitata,mereu in lupta cu ea insasi.
Si ne vom amagi,in rarele momente de pace ,ca suntem pe drumul spiritual,automultumindu-ne ,si felicitandu-ne pentru drumul parcurs.
Pana nu intelegem ca separarea e doar o imensa dorinta de a avea pe cineva pe care sa ne proiectam vinovatia,ne vom invarti pe acelasi cerc al deziluziei.
-Primul pas este sa nu mai cauti in afara ta,caci totul este in tine!
-Al doilea pas este sa constientizezi ca incerci sa  fortezi pe altcineva sa  faca ceea ce vrei tu,facandu-l sa se simta vinovat. Asa incerci sa-l controlezi.Va trebui sa-ti asumi asta.Adica,in cele din urma, te vei confrunta cu vinovatia din tine si cu frica ta ,trecand dincolo de ele.Acest pas poate fi dureros . Noi am facut vinovatia si inainte de a ne desparti de ea va trebui sa o privim.Cu curaj si increderea ca se poate desface.
-Al treilea pas este ;desfacerea vinovatiei. Se face prin Iertare .Numai prin Iertare.
Tot ce reusesti sa ierti la altcineva,ierti la tine.
-Al patrulea pas este sa incerci sa-l vezi pe celalalt asa cum l-ar vedea Cristos.Prin tine.Cristos din tine.Care e Unul cu Spiritul Sfant,adica este tot in tine .
Cand faci asta,ceri ajutor Cuiva care nu e eul,e Spiritul Sant care este in tine.
Si acest pas poate fi dificil daca nu crezi asta.
Spiritul Sfant,desface vinovatia usor si cu blandete,aducand fiecare moment dureros al vietii  ,prin Iertare,la nevinovatie.
Acest proces este de durata si necesita rabdare si perseverenta.Mai ales ca pe masura ce ierti ceva iti apare altceva .
Tot ce trebuie sa tii minte e ca la un anumit nivel,nu e nimic adevarat din ce pare a fi un atac.
Numai schimbarea  modului de gandire ,o schimbare temeinica si reala,facuta cu determinare si rabdare,ne poate duce dincolo de iluzie,dincolo de toate fantasmele unei vinovatii care nu exista,
dintr-o separare care nu s-a produs.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu