Salina

Am plecat acolo, sa -mi amintesc.
N-am avut un plan,dar am avut o Chemare.
Am intrat adanc in interiorul Pamantului si stiam ca intru adanc in mine.
Prea tarziu sa dau inapoi.
Dar as fi vrut sa o fac? Reamintirea doare.
Pana la urma si asta trebuie eliberata..
Amintirile dureroase,chiar daca sunt de zeci si sute de mii de ani,nu sunt Eu.
Durerea, nu sunt Eu.
Intru mai adanc.Trec de trei porti.
Aud sunetul vocilor lor.
Sunt deja oameni inauntru.Mai sunt si altii?
Simt vibratia  vocilor,ca pe un sunet ciudat ,un cor uman disonant,inuman.
Sunetele reverbereaza ,se lovesc de pereti,si se lovesc de mine.Trec prin mine.
Apoi se sting.Dar vin altele ,niciodata la fel.
Respir si simt o mare bucurie.
Se spune ca aici e fundul unui ocean.Dupa ce s-a retras a ramas doar sare.
Ma simt cristalin si transparent,cum sunt cristalele de sare.
Permit  aerului incarcat cu pudra de sare sa curete sarea -eu.Ca pe un cristal.
Merg incet,si vreau sa fiu constient de fiecare pas pe care il fac.
Doar merg prin mine.
Am o stare ca si cum as fi o Fiinta fluida.Curg.Asta e starea.Pare ciudat,dar chiar curg.
Vocile celorlalti rasuna in mine.Si cand se indeparteaza,iau cu ele si voci,arome,din trecut,de care nici nu mai stiu.Sunt doar amprente uitate.Le eliberez.
Sunt in adancul din mine.Sunt Eu.Sunt.
Un strigat straluceste in minte;Eu sunt sarea Pamantului !Noi suntem sarea Pamantului !
Si simt cu claritate ca desi ne plimbam pe suprafata Pamantului,nefiind constienti de asta,e ca si cum am fi deconectati.
Doamne,cat de indepartati suntem de acest Pamant !Neimpamantati.
Si asta doar pentru ca dormim.
Aud in mine;
-Acceptarea Vocii Mamei in tine ,este Intregirea.Copiii Cerului,care isi cunosc Tatal,trebuie sa-si simta si Mama.Si sa o respecte !
Si stiu,ca intr-un sens,desi privesc in pantecul Mamei,vad Universul.
Incep sa-mi amintesc...