Spatiul TACERII

Tacerea este tot ceea  ce este .
E o stare in care Eu Sunt.
E dincolo de tot ce e ireal pentru ca e reala.
E continua.
Pe fondul Tacerii,cuvintele se aud si au inteles.
A existat inainte ca eu sa vorbesc,este in timp ce vorbesc,si ramane si dupa ce am terminat de vorbit.
In Tacere pot auzi mai bine,mi se ascute auzul.
Intelegerea straluceste si nu are nevoie de explicatii.
Observ pauzele dintre cuvinte si simt Tacerea;fara ea ce inteles ar avea cuvintele? 
Cand vorbesc mai multi odata,in exterior,sau in interiorul mintii(e acelasi lucru),nu se mai aude nimic clar si nu se intelege nimic.E ireal.
Zgomotul a acoperit totul.
Dar numai aparent.
E destul sa o cauti,cu atentia,si apare pentru ca e acolo dintotdeauna.
Ea nu se schimba si nu are pauze.Este.
Suntem atat de atenti  la cuvinte si nu suntem atenti la Tacerea pe care  sunt scrise cuvintele...
Cu cat sunt mai atent  la ea,cu atat mai repede se elibereaza mintea de pareri,judecati,frici,concepte,idei.Se curata.
Sunt Eu.
Nu fug de Tacere pentru ca doar acolo ma pot gasi.Cine Sunt Eu.
Si ,in cele din urma,privesc,vorbesc,actionez,in timp ce atentia constienta e mereu acolo,in Spatiul Tacerii.
Dincolo de toata agitatia mintii,dincolo de toate sentimentele,asteptarile si concluziile,e Altceva.
Astazi,sterg cuvintele de pe tabla infinita a Tacerii si o privesc.
O privesc,pana o inteleg dincolo de intelegere.
Eu Sunt Tacerea.