Enisala-Poarta Cerului

Cand vine seara,portile lumii se inchid,pentru a permite portii Cerului sa se deschida.
Respiram arome de vara in  Dobrogea.
Cetatea Enisala,la apus,scaldata in umbre aramii,tacuta si maiestuoasa,priveste in departare,dincolo de lacuri,dincolo de paduri ,dincolo de timp.
Am fost la pranz si am respirat aerul tare al libertatii,al zborului Fiintei catre Ea Insasi.
Si am revenit ,pentru ca am auzit chemarea soptita de Pacea din adanc,care s-a vazut reflectata in pacea locului.
La apus, resimtim momentul de pauza,de tacere dintre un inspir-ziua si un expir-noaptea.
Si stam aici cu aripile Sufletului larg deschise,intr-o tacere simpla si cuminte.
Portile Cerului sunt deschise ,acum.
Apoi respiram aerul pur ,fara nici un gand,dincolo de cuvinte,stiind ca Suntem si asta e tot.
Noaptea coboara rapid,dar aerul vibreaza ca o pudra fina de puncte vii ce formeaza o tesatura  .
Tesatura aceasta e cetatea,cerul,aerul,noi.Suntem puncte de lumina,aglomerate in forme ce par umane,care doar tremura usor ca si cum respira.
Simtim ca suntem intr-o lume dincolo de lume, si dincolo de cuvinte.
Afara de unul singur;
Multumesc !